Gaşca italo-română a lui Vincentelli a trimis la fier vechi o instalaţie strategică a Statului Român, care s-a aflat la Năvodari

Goana după plusvaloare capitalistă

Gaşca italo-română condusă de Roberto Vincentelli (foto sus), promotorul sinistrului proiect al Depozitului de deşeuri de la Năvodari, a pus mâna pe o instalaţie strategică a Statului Român de producere a uraniului şi ar fi vândut-o la… fier vechi. Nicio instituţie cu competenţe ȋn securitatea naţională nu s-a obosit să declanşeze o cercetare a acestui neverosimil caz. Reamintim că uraniul este un material strategic, folosit frecvent ȋn arsenalele militare.

Un program ultra-secret

Din informaţiile publicaţiei “Gazeta de Năvodari”, ȋncepând din anii ‘70, Programul nuclear comunist, supravegheat sever de Securitate, pusese la punct o salbă de fabrici de recuperare a uraniului pe majoritatea platformelor de ȋngrăşăminte chimice din ţară: astfel, la Năvodari, Bacău şi Valea Călugărească au funcţionat instalaţii de producere a uraniului din ȋngrăşăminte chimice. Ȋn 1989, punerea lor ȋn funcţiune a fost oprită, iar ȋncepând cu anii '90, "fabricile de uraniu" au fost vândute. La Năvodari, instalaţia de uraniu a ajuns (“prin imprudenţă”) ȋn mâinile afaceristului italian Roberto Vincentelli, odată cu vânzarea fostului Combinat Chimic Năvodari. Probabil, aceeaşi goană disperată după profit, care l-a ȋmpins pe italian să ȋncerce construirea unui depozit de deşeuri ȋn oraşul Năvodari, l-a determinat să vândă la fier vechi şi instalaţia de uraniu “moştenită” de la Statul Român. Cel puţin aceasta este versiunea oficială a italienilor de la Marway Fertilchim.

Instalaţii-pilot de recuperare a uraniului

Conform unei adrese aflată ȋn posesia redacţiei noastre, care a fost destinată directorului executiv al SC Marway Fertilchim SA Năvodari, Roberto Vincentelli de către societatea Chimenerg (Craiova), cercetările de purificare a acidului fosforic prin separarea uraniului au fost preluate de Centrala de ȋngrăşăminte chimice Craiova (care avea ȋn subordine mai multe combinate de ȋngrăşăminte chimice tip fosfatic, printre care cel de la Năvodari) prin anul 1975. Centrala a decis atunci construirea
unei instalaţii-pilot de recuperare a uraniului din acidul fosforic rezultat pe Platforma Combinatului de Ȋngrăşăminte Chimice Năvodari. Din 2001, un investitor nord-american care a cumpArat fosta Centrală craioveană (actual Chimenerg) a fost pricopsit şi cu instalaţia-pilot de la Năvodari, fără a fi, ȋnsă, notificat de “specialiştii” de la Agenţia de Valorificare a Acticelor Statului- AVAS (care vindea) asupra statutului special, de “top secret”, al instalaţiei de uraniu. Practic, contractual americanilor cu AVAS cuprindea doar sintagma "instalaţie de purificare a acidului fosforic", fără a se menţiona că prin acest procedeu se obţine de fapt materialul strategic uranium, folosit frecvent pentru arsenalele militare. Statul român vindea cu ochii ȋnchişi, o instalaţie care nu putea face obiectul unui transfer tehnologic şi care, la Năvodari, ajungea ȋn mâinile lui Vincentelli. Informaţii certe confirmă că Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică de la Viena (AIEA) şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) au ştiut permanent de existenţa instalaţiei-pilot de la Năvodari.

Italienii au tăiat instalaţia din cauză de bani!

Cînd italienii de la Marway au cumpărat CICH Năvodari, le-a intrat în administrare şi instalaţia ultrasecretă care, în fapt, a aparţinut statului (prin APAPS) şi, ulterior, firmei Chimenerg SA Craiova (din 1991), cu acţionar Rot Star SRL. De altfel, administratorii de la RotStar (cetăţeanul american Ketchum şi cetăţeanul român Petrescu) s-au plîns, ulterior, că statul român “le-a băgat pe gît” abuziv, această instalaţie. Neluînd în seamă statutul Pilotului şi fiind interesaţi foarte mult de bani, italienii de la Marway au cerut…o chirie lunară de 20.000 de dolari începînd cu 01 septembrie 2002. Ulterior, italienii ar fi tăiat şi vîndut instalaţia pentru că “nu s-a plătit… chiria!”. Despre instalaţie a ştiut şeful găştii italo-română de la Marway Fertilchim, Roberto Vincentelli (care, în 2003, invoca “probleme apărute la Fertilchim datorită existenţei pe platformă a staţiei-pilot”), dar şi SRI, CNCAN (Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, care a eliberat în 2002 autorizaţie pentru deţinere şi conservare a Pilotului), şi Agenţia Internaţională pentru energie Atomică (AIEA), care, în 2003, ceruse acces la Staţia- Pilot Năvodari. pentru inspecţie. Inspectorii AIEA Vaughn şi Touzov au colectat în aprilie 2003 probe de mediu la Fertilchim şi nu au găsit urme de contaminare radioactivă. Ȋn urma lor, ȋn cel mai autentic stil mioritic, s-a aşternut tăcerea peste un caz incredibil, ȋn care Roberto Vincentelli nu a fost ȋntrebat nici măcar de sănătate. A lui, nu a afacerilor sale.

(M. M.)

Sursa foto: jurnalul.ro