DOSAR DE MEDIU

Italienii de la Marway Fertilchim au cumpărat ce nu puteau să ducă

La fostul Combinat de îngrăşăminte fusese montată o instalaţie de separare a uraniului, proiectată pentru un program secret al Securităţii

Nu a fost suficient faptul că apa freatică a oraşului Năvodari este otrăvită şi că halda de steril a fostului Combinat de îngrăşăminte chimice Năvodari prezintă concentraţii periculoase de radioactivitate uraniu şi radiu. Prezentăm astăzi cum a funcţionat la Năvodari o instalaţie ultrasecretă de separare a uraniului încă din vremea regimului Ceauşescu, instalaţie pe care italienii de la Marway Fertilchim au… tăiat-o şi vândut-o. Toate acestea, puse în corelaţie cu politica iresponsabilă locală, care a permis înstrăinarea terenurilor la preţuri ridicole şi a favorizat ascensiunea samsarilor imobiliari şi a extinderii neautorizate a oraşului spre haldele Fertilchim, arată că acest colţ de ţară a fost şi este, încă, neguvernat.

“Bariera de protecţie” a populaţiei, încălcată pentru “nevoi imobiliare”

Fost şi actual rai al învârtelilor facile cu terenuri (la vremea respectivă, despre funcţionarii Vioria Mirea, Ion Dobre ş.a. s-au scris în presă articole întregi), Năvodari şi-a pierdut farmecul de orăşel curat şi îngrijit. El a încăput, în ultimii ani, în gheara rapace a unor samsari cu firme imobiliare, care au construit mult şi grotesc pe petice de teren. Faptul că afacerile veroase cu terenuri de la Năvodari nu au fost încă sancţionate, ţine de faptul că ele, încă din anii 1999, s-au derulat cu complicitatea unor poliţişti şi funcţionari din poliţie şi din Prefectura Constanţa, în timp ce procurorii anti-corupţie au închis ochii cu dezinvoltura specifică. Vânzarea terenurilor la preţuri ridicole au sărăcit bugetul local şi comunitatea, şi au ridicat cartiere rezidenţiale, slab plătitoare de impozite. Faptul că populaţia oraşului Năvodari s-a aflat şi se află atât de mult timp, atât de aproape, de surse de creştere a radioactivităţii ar fi, în prezent, doar rezultatul unui cumul de încălcări ale legii şi gnorare a problemelor. Surse locale ne-au precizat că, după 1999, pe mandatul fostului primar Ion Dobre şi pe fondul exploziei vânzărilor de terenuri, oraşul s-a extins artificial, iar cartierul dinspre haldele de steril ale fostului Combinat de îngrăşăminte chimice a fost dezvoltat în afara legii, construindu-se până în calea ferată fără autorizaţii de construcţie. În acelaşi timp, instalarea de energie electrică s-a făcut ilegal, cu firme care au acţionat “la negru”, doar din lăcomie de câştiguri, cum ar fi cea aparţinând unui anume Meiroş. Toate acestea au dus inclusiv la încălcarea unei “bariere de protecţie” care ar fi trebuit menţinută între oraş şi haldele CICH şi care, conform unor sceptici, au aşezat comunitatea într-un adevărat “cuptor cu microunde”. Recentele măsurători din haldele cu fosfogips ale oraşului, efectuate de Laboratorul de igiena radiaţiilor ionizate Constanţa (LIRI) au constatat conţinuturi de uranium de 10 ori mai mari decât nivelul la sol şi de 12 ori mai mari în cazul radiului şi au aruncat în panică întreaga comunitate.

Agenţia pentru Energie Atomică de la Viena, în control la Năvodari

În plus, la Năvodari a fost pus în funcţiune, încă din 1975, proiectul protejat chiar de Securitate, al unei staţii-pilot care conţinea o instalaţie de purificare a acidului fosforic. Instalaţia recupera uraniul din acid fosforic rezultat prin atacul cu acid sulfuric. Staţia-pilot era produsul unui program ultrasecret nuclear al regimului comunist, care implementase un lanţ de fabrici de recuperare a uraniului pe majoritatea platformelor de îngrăşăminte chimice din ţară: la Năvodari, la Bacău, la Valea Călugărească, la Turnu Măgurele. Menţionăm, că majoritatea ţărilor europene au renunţat la fabricarea acidului fosforic, datorită problemelor de mediu rezultate. Dezvoltarea lor a fost stopată de evenimentele din 1990, iar ulterior, ele au fost privatizate mai mult sau mai puţin discret, unele ajungând la depozitele de fier vechi. Când italienii de la Marway au cumpărat CICH Năvodari, le-a intrat în administrare şi instalaţia ultrasecretă care, în fapt, a aparţinut statului (prin APAPS) şi, ulterior, firmei Chimenerg SA Craiova (din 1991), cu acţionar Rot Star SRL. Dealtfel, administratoruii de la RotStar (cetăţeanul american Ketchum şi cetăţeanul roman Petrescu) s-au plâns, ulterior, că statul român “le-a băgat pe gât” pe neştiute, această instalaţie. Neluând în seamă statutul Pilotului, interesaţi de bani, italienii de la Marway au cerut…o chirie lunară de 20000 USD începând cu 01 septembrie 2002. Dealtfel ulterior, italienii au tăiat şi vândut instalaţia pentru că “nu s-a plătit… chiria!” La Năvodari, secretele statului român au ajuns să depindă de o chirie. Despre instalaţie a ştiut directorul executiv al Marway Fertilchim, Roberto Vincentelli (care, în 2003, invoca “probleme apărute la Fertilchim datorită existenţei pe platformă a staţiei-pilot”), dar şi SRI, CNCAN (Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare- care a eliberat în 2002 autorizaţie pentru deţinere şi conservare a Pilotului), precum şi Agenţia Internaţională pentru energie Atomică (AIEA), care în 2003 a solicitat acces la Staţia- Pilot pentru inspecţie. Inspectorii AIEA Vaughn şi Touzov au colectat în aprilie 2003 probe de mediu la Fertilchim şi nu au găsit urme de contaminare radioactivă. Cum şi-au făcut treaba, o va decide posteritatea: cert este că, prin ultimele măsurători ale LIRI, Năvodari îşi menţine acelaşi statut de oraş vulnerabil la radioactivitate, amintind parcă, un caz recent al confratelui nu prea îndepărtat, Cernavodă.

(Sursa: Traian George Horia, "Adevarul")