Un grup de elevi basarabeni, de la liceul „Alexandru cel Bun” din Bender, ȋnsoțit de doi profesori, s-a aflat timp de o săptămână ȋn Tabăra de copii Năvodari, la invitația generoasă a primarului din Năvodari, Nicolae Matei și a senatorului Nicolae Moga. Elevii provin din auto-proclamata Republică Transnistreană (pe teritoriul Republicii Moldova), una dintre puținele entități statale din lume care nu sunt recunoscute internațional. Transnistria este condusă despotic de clanul Igor Smirnov și de câțiva oligarhi ruși și ucraineni, și reprezintă un real motiv de ȋngrijorare pentru Uniunea Europeană prin faptul că protejează o zonă economică „gri” unde contrabanda cu arme, produse metalurgice, alimente sau băuturi alcoolice se desfășoară nestingherită.
Dealtfel, Republica Moldova mai controlează la Bender (fosta Tighina) doar penitenciarul și două posturi de poliție, restul teritoriului administrativ fiind ocupat de separatiștii lui Smirnov. Reporterii „Gazeta de Năvodari” au avut un schimb extrem de flexibil de idei cu acești adolescenți care impresionează prin lipsa de reținere cu care oferă răspunsurile, dar și prin politețea desăvârșită dovedită ȋn relațiile cu cei din jur. Apoi, este vizibil că, ȋn pofida opoziției unui regim brutal și medieval, ei au ca unică opțiune destinul european.
Liberi la Bender
„Este adevărat: se spune, uneori, pe la noi că atunci când a fost administrație românească ȋn Basarabia, oamenii erau bătuți de jandarmi. Dar erau bătuți hoții, nu oamenii cinstiți. Rușii nu ne-au bătut, dar ne-au ȋmpușcat sau ne-au trimis ȋn Siberia”, ne-a spus profesoara Nina Gherec. Ȋn jurul profesoarei s-au așezat 11 dintre elevii săi și așteaptă cuminți: dintre ei, Alina și Veronica au și cetățenie română, după o uptă la Ambasade care a durat 5-6 ani. Ne aflăm ȋn tabăra Delfinul la o oră când zgomotele orașului se estompează și micile comunități trag spre odihnă. „La Bender, noi ne considerăm moldoveni de origine română”, ne spune Anastasia (16 ani). „Avem relații bune cu elevii ruși, dar acum s-au mai așezat lucrurile. Ȋn anii ’80, ȋnsă, dacă cereai pâine ȋn limba română la magazin, ȋți zicea să ceri ȋn rusă. Transnistria a rămas tot a Rusiei: le dă bursă repede la Moscova, le dă repede cetățenie rusă. E mită peste tot, o cetățenie costă 1000 dolari”. Lângă ea, Veronica (16 ani) ne explică: „Noi ne simțim liberi la Bender, dar rusificarea pleacă de peste tot. Grădinițele sunt ȋn limba rusă. Ȋnsuși preșdintele Moldovei, Voronin, a cerut traducător la ȋntâlnirea cu dl. Traian Băsescu. Doar ȋn familie vorbim românește”.
„N-avem sânge de ceceni”
Adolescenții intră acum ȋn discuții, prind curaj și o străveche prudență, deprinsă ȋntr-o republică a dictaturii și jafului, este acum ȋndepărtată. Au toți opinii pe un subiect sensibil: ȋn Transnistria, grupurile de prieteni nu se fac pe criteriu etnic (moldovani, ruși, ucraineni), dar toți vorbesc rusește pe stradă: mai sunt și acum persoane care „fac glume” dacă te aud vorbind româneșțe; ar fi bine să fie uniunea cu România, ȋn Transnistria nu se trăiește bine; la ruși dacă mergi la muncă ȋn Moscova, ȋți sunt luate actele, muncești „la negru”, ȋn sclavie și, ȋn plus, există grupuri de neonaziști care-i atacă pe străini. Unele afirmații au valoare de butadă, sunt de largă circulație ȋn Basarabia: unde-s doi ceceni și-un rus, vorbesc ȋn cecenă; unde-s doi moldovani și-un rus, vorbesc rusește. „Noi n-avem sânge de ceceni, asta e. Noi suntem respectuoși, nu-i obijduim pe străini”, ne spune profesoara Nina Gherec.
Vinde miez de nucă la Chișinău
Alina (13 ani) este singura persoană din grup care provine dintr-o familie mixtă. „Mama e din Belarus, tata e moldovan”, zice ea. „Mama predă limba rusă, dar m-a dat la Liceul ȋn limba română Alexandru cel Bun, fiindcă e bine să știi limbi mai multe”. Opțiunea europeană a acestor copii transnistreni este evidentă. „Salariul minim la ruși este de 200 USD, nu prea lucrezi pe bani acolo”, spune Anastasia. „La Transnistria, de asemenea, viața e grea: e apă caldă și căldură, dar ne-o dă Moldova pe datorie, Transnistria nu o plătește. Apoi, 1 kg de carne la noi costă vreo 8 USD, e scump. Tata are 200 USD salariu, iar mama are pensie de 100 USD. Nu nu descurcăm, așa că avem o mică afacere: vindem miez de nucă la Chișinău, cu 7 USD pe kilogram”, mai spune ea. La despărțire, profesoara Gherec ține să mulțumească gazdelor sale: „Mulțumim mult domnilor Matei și Moga, s-au străduit mult pentru ca noi să ne simțim extraordinar. Ne știm aici ca ȋn familie, copiii sunt fericiți” (Text, Foto: Traian George Horia)
Dealtfel, Republica Moldova mai controlează la Bender (fosta Tighina) doar penitenciarul și două posturi de poliție, restul teritoriului administrativ fiind ocupat de separatiștii lui Smirnov. Reporterii „Gazeta de Năvodari” au avut un schimb extrem de flexibil de idei cu acești adolescenți care impresionează prin lipsa de reținere cu care oferă răspunsurile, dar și prin politețea desăvârșită dovedită ȋn relațiile cu cei din jur. Apoi, este vizibil că, ȋn pofida opoziției unui regim brutal și medieval, ei au ca unică opțiune destinul european.
Liberi la Bender
„Este adevărat: se spune, uneori, pe la noi că atunci când a fost administrație românească ȋn Basarabia, oamenii erau bătuți de jandarmi. Dar erau bătuți hoții, nu oamenii cinstiți. Rușii nu ne-au bătut, dar ne-au ȋmpușcat sau ne-au trimis ȋn Siberia”, ne-a spus profesoara Nina Gherec. Ȋn jurul profesoarei s-au așezat 11 dintre elevii săi și așteaptă cuminți: dintre ei, Alina și Veronica au și cetățenie română, după o uptă la Ambasade care a durat 5-6 ani. Ne aflăm ȋn tabăra Delfinul la o oră când zgomotele orașului se estompează și micile comunități trag spre odihnă. „La Bender, noi ne considerăm moldoveni de origine română”, ne spune Anastasia (16 ani). „Avem relații bune cu elevii ruși, dar acum s-au mai așezat lucrurile. Ȋn anii ’80, ȋnsă, dacă cereai pâine ȋn limba română la magazin, ȋți zicea să ceri ȋn rusă. Transnistria a rămas tot a Rusiei: le dă bursă repede la Moscova, le dă repede cetățenie rusă. E mită peste tot, o cetățenie costă 1000 dolari”. Lângă ea, Veronica (16 ani) ne explică: „Noi ne simțim liberi la Bender, dar rusificarea pleacă de peste tot. Grădinițele sunt ȋn limba rusă. Ȋnsuși preșdintele Moldovei, Voronin, a cerut traducător la ȋntâlnirea cu dl. Traian Băsescu. Doar ȋn familie vorbim românește”.
„N-avem sânge de ceceni”
Adolescenții intră acum ȋn discuții, prind curaj și o străveche prudență, deprinsă ȋntr-o republică a dictaturii și jafului, este acum ȋndepărtată. Au toți opinii pe un subiect sensibil: ȋn Transnistria, grupurile de prieteni nu se fac pe criteriu etnic (moldovani, ruși, ucraineni), dar toți vorbesc rusește pe stradă: mai sunt și acum persoane care „fac glume” dacă te aud vorbind româneșțe; ar fi bine să fie uniunea cu România, ȋn Transnistria nu se trăiește bine; la ruși dacă mergi la muncă ȋn Moscova, ȋți sunt luate actele, muncești „la negru”, ȋn sclavie și, ȋn plus, există grupuri de neonaziști care-i atacă pe străini. Unele afirmații au valoare de butadă, sunt de largă circulație ȋn Basarabia: unde-s doi ceceni și-un rus, vorbesc ȋn cecenă; unde-s doi moldovani și-un rus, vorbesc rusește. „Noi n-avem sânge de ceceni, asta e. Noi suntem respectuoși, nu-i obijduim pe străini”, ne spune profesoara Nina Gherec.
Vinde miez de nucă la Chișinău
Alina (13 ani) este singura persoană din grup care provine dintr-o familie mixtă. „Mama e din Belarus, tata e moldovan”, zice ea. „Mama predă limba rusă, dar m-a dat la Liceul ȋn limba română Alexandru cel Bun, fiindcă e bine să știi limbi mai multe”. Opțiunea europeană a acestor copii transnistreni este evidentă. „Salariul minim la ruși este de 200 USD, nu prea lucrezi pe bani acolo”, spune Anastasia. „La Transnistria, de asemenea, viața e grea: e apă caldă și căldură, dar ne-o dă Moldova pe datorie, Transnistria nu o plătește. Apoi, 1 kg de carne la noi costă vreo 8 USD, e scump. Tata are 200 USD salariu, iar mama are pensie de 100 USD. Nu nu descurcăm, așa că avem o mică afacere: vindem miez de nucă la Chișinău, cu 7 USD pe kilogram”, mai spune ea. La despărțire, profesoara Gherec ține să mulțumească gazdelor sale: „Mulțumim mult domnilor Matei și Moga, s-au străduit mult pentru ca noi să ne simțim extraordinar. Ne știm aici ca ȋn familie, copiii sunt fericiți” (Text, Foto: Traian George Horia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu